STĂVILÁR, stăvilare, s. n. 1. Construcție de lemn, de beton sau de fier înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare, servind la reglarea nivelului apelor din amonte cu ajutorul stavilelor; baraj, zăgaz, opust. 2. Fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului (1), acționate manual sau mecanic; stavilă. 3. Întăritură de protecție în apropierea unui pod. 4. Fig. (Rar) Obstacol, piedică; împotrivire. – Stavilă + suf. -ar. Vezi definitia »

PANTOFÁR, pantofari, s. m. Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte. – Pantof + suf. -ar. Vezi definitia »

TORSIONÁR, -Ă adj. v. torționar. Vezi definitia »

jaguar, jaguari s. m. 1. (deț.) șef. 2. jandarm. Vezi definitia »

CORNICULÁR, corniculari, s. m. Soldat roman atașat pe lângă un centurion sau un tribun. – Din lat. cornicularius. Vezi definitia »