ETALÁJ s.n. 1. Faptul de a etala; etalare. 2. Partea inferioară a cuvei unui furnal. [< fr. étalage]. Vezi definitia »

PLACÁJ s.n. 1. Placă obținută prin încleierea mai multor foi de furnir așezate unele peste altele; se folosește la confecționarea de mobile, de panouri etc. 2. Înveliș de piatră, de cărămidă, de lemn etc. cu care se acoperă un element de construcție, un obiect de lemn etc. pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos. 3. Oprirea din acțiune a unui jucător la rugbi prin imobilizare cu mâinile; placare. [< fr. placage]. Vezi definitia »

ARPENTÁJ s. n. Tehnica măsurării pe teren a parcelelor cadastrale. – Fr. arpentage. Vezi definitia »

ZAPÁJ s.n. Zapare; zaping. (din zapa + suf. -aj) Vezi definitia »

EPANDÁJ s. n. Operație de răspândire a apelor murdare pe un teren cultivabil după decantarea lor, în scopul epurării biologice naturale a acestor ape. – Din fr. épandage. Vezi definitia »