HAL s. n. Stare rea, situație vrednică de plâns. ◊ Loc. adv. În așa hal (că)... = în așa măsură (că)... Într-un hal... sau Într-un hal fără (de) hal = în cea mai proastă stare. ◊ Expr. A nu avea hal să... = a nu fi în stare, a nu putea să... – Din tc. hal. Vezi definitia »

Animal ireal care are forma de cal cu un corn in frunte aparut in povesti Vezi definitia »

DEPARTAMENTÁL, -Ă, departamentali, -e, adj. Care ține de un departament, privitor la un departament. – Din fr. départemental. Vezi definitia »

PERIFOCÁL, -Ă adj. Situat în jurul unui focar patologic. [Cf. fr. périfocal]. Vezi definitia »

LABIÁL, -Ă adj. referitor la buze. ◊ (despre sunete; și s. f. ) care se articulează cu participarea buzelor. (< fr. labial) Vezi definitia »