DEGLUTÍȚIE, deglutiții, s. f. Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac; înghițire. [Var.: degluțiúne s. f.] – Din fr. déglutition. Vezi definitia »

PRONÚNȚIE, pronunții, s. f. Pronunțare, rostire; mod de a pronunța. – Din it. pronunzia. Vezi definitia »

PERIPNEUMONÍE s. f. pneumonie conjugată cu pleurezie. ◊ boală contagioasă la bovine, datorită unui virus, care provoacă depuneri seroase în țesutul conjunctiv pulmonar. (< fr. péripneumonie, lat., gr. peripneumonia) Vezi definitia »

PLĂIEȘÍE, plăieșii, s. f. (În evul mediu) Corpul, organizația plăieșilor. [Pr.: plă-ie-] – Plăieș + suf. -ie. Vezi definitia »

ELECTRONOGRAFÍE, electronografii, s. f. (Med.) 1. Metodă de investigare a câmpurilor electrice din corpul uman, precum și a modificărilor acestora, în condiții de boală. 2. (Concr.) Imagine a câmpurilor electrice clin corpul uman; clișeu cu această imagine. – Din engl. electrography. Vezi definitia »