METATALÁMUS s. n. parte a diencefalului cuprinzând corpii geniculați lateral și medial. (< engl. metathalamus) Vezi definitia »

HÓCUS-PÓCUS s.n. Formulă folosită de scamatori; p. ext. scamatorie. – Din lat. hoc[est op]us, hoc[est cor]pus. Vezi definitia »

INTRÓITUS s. n. rugăciune cântată de cor la începutul misei. (< lat. introitus, intrare) Vezi definitia »

CHÓRUS, chorusuri, s. n. (Jaz) Improvizație solistică legată de o temă principală. ♦ Improvizație colectivă, care urmează după improvizațiile soliștilor. [Pr.: co-] – Din fr., engl. chorus. Vezi definitia »

CÓSINUS s.f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. [< fr. cosinus]. Vezi definitia »