INFANTÉRIE s. f. Una dintre armele de bază, caracterizată prin faptul că duce lupta pe jos; pedestrime. ◊ Infanterie moto = infanterie dotată cu auto vehicule pentru transportul personalului și al utilajului tehnic de luptă în timpul deplasărilor. Infanterie marină = parte din forțele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităților de marină. – Din rus. infanteriia, fr. infanterie. Vezi definitia »

Statie de benzina, abreviere compusa, vine de la engl. petrol company Vezi definitia »

CARIOPLASMOGAMÍE s. f. contopire a doi gameți, rezultând o celulă nouă. (< fr. caryoplasmogamie) Vezi definitia »

IONOGRAFÍE s. f. procedeu radiochimiografic bazat pe variațiile de intensitate a fasciculului de raze X în urma trecerii lui printr-un organ în activitate. (< fr. ionographie) Vezi definitia »

NÁȚIE s.f. v. națiune. Vezi definitia »