Definita cuvantului intuiție
INTUÍȚIE s. f. 1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare. 2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. ◊ pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme. ◊ inspirație, presentiment. (< fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu intuiție
VENTRICULOGRAFÍE s. f. radiografie a ventriculelor cerebrale sau ale inimii. (< fr. ventriculographie) Vezi definitia »
HOȚÍE, hoții, s. f. Faptul de a fura, de a trăi din furturi; faptă săvârșită de hoț, furt, furtișag. ♦ Fraudă. – Hoț + suf. -ie. Vezi definitia »
COLURÍE s.f. (Med.) Prezența pigmenților biliari în urină. [Gen. -iei. / < fr. cholurie, cf. gr. chole – bilă, ouron – urină]. Vezi definitia »
HIPERCHINEZÍE, hiperchinezii, s. f. Activitate exagerată efectuată de mușchii2 scheletici sau de mușchii2 netezi ai unui organ cavitar. – Din fr. hyperkinésie. Vezi definitia »
COMPOZÍȚIE s. f. 1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanță, un corp etc.; structură. ◊ compus; amestec. 2. operă artistică, muzicală. ◊ mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare. 3. studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ◊ mod în care a fost compusă o bucată muzicală. 4. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ◊ (fot.) aranjament artistic și rațional al unei imagini. ◊ gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune. 5. tip de interpretare a unui rol de către un actor. 6. compunere (4). 7. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi. 8. formă de tipar constituită din elementele ei componente. (< fr. composition, lat. compostio) Vezi definitia »