Definita cuvantului inventar
INVENTÁR s. n. 1. listă, registru etc. cuprinzând lucrurile care constituie averea unei gospodării, instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. 2. (fig.) listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.). 3. totalitatea unităților care constituie o parte de vorbire, o clasă ori o specie lexicală sau gramaticală. (< fr. inventaire, lat. inventarium)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu inventar
MOCUMENTÁR, mocumentare, s.n. Film care prezintă fapte fictive sau semi fictive ca fiind autentice în scop de divertisment, parodie sau satiră – din eng. mockumentary Vezi definitia »
TRIANGULÁR, -Ă adj. (Rar) În formă de triunghi. [Pron. tri-an-. / cf. fr. triangulaire]. Vezi definitia »
ARHIMILIONÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care posedă o avere extrem de mare; (persoană) extrem de bogată. [Cf. fr. archimillionnaire]. Vezi definitia »
FERPÁR, ferpare, s. n. Anunț sau scrisoare de tip special prin care se anunță nașterea, logodna, căsătoria sau (mai ales) decesul cuiva. – Din fr. faire-part. Vezi definitia »
buticar, buticari s. m. 1. minor internat într-o instituție de reeducare. 2. infractor care fură din magazine. 3. deținut minor. 4. proprietar de butic. 5. vânzător într-un butic. Vezi definitia »