ANILÍNĂ s.f. Lichid toxic incolor extras din gudroanele cărbunilor de pământ și folosit în industria coloranților; aminobenzen. [Cf. fr. aniline, germ. Anilin]. Vezi definitia »

SCRIITÚRĂ, scriituri, s. f. 1. (Fam.) Fel de a scrie; scriere (2), scris¹ (2). ♦ Fel de scriere, sistem grafic. 2. Text: p. ext. conținut al unei scrieri. 3. Aspectul tehnic al unei compoziții muzicale în raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -itură. Vezi definitia »

cínă (cíne), s. f. – Masă de seară. – Mr., megl. țină, istr. cirę. Lat. cēna (Pușcariu 362; Candrea-Dens., 341; REW 1806; DAR); cf. it., prov., sp. cena, port. cea. – Der. cinioară, s. f. (ceasul cinei), cf. prînzișor; cuvînt pe care Drăganu, Dacor., III, 693-5 și DAR îl consideră reprezentant al lat. cinae hora, dar care este un dim. cu suf. -oară, cf. Graur, BL, III, 19. Vezi definitia »

GALACTOFORÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a canalelor galactofore. [< fr. galactophorite]. Vezi definitia »

papleacă s. f. sg. bărbat prost și molâu. Vezi definitia »