REZONATÓR s.n. 1. Aparat care servește la analiza sunetului și care poate întări sunetele. ♦ Dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. Cavitate în care se formează sunetele rostite de om. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. résonateur]. Vezi definitia »

REGULATÓR, -OÁRE adj. Care regularizează o mișcare, o funcție. // s.m. și f. Cel care stabilește un sistem de reglare, care îndrumează, conduce. // s.n. Dispozitiv folosit pentru reglarea automată a funcționării unui sistem tehnic. [Cf. fr. régulateur]. Vezi definitia »

POLARIZÓR, -OÁRE I. adj. polarizant. II. s. n. dispozitiv optic pentru polarizarea luminii. (< fr. polariseur) Vezi definitia »

doveditor, doveditori s. m. (intl.) 1. anchetator. 2. procuror. Vezi definitia »

CREZĂTÓR, -OÁRE, crezătóri, -oáre, adj. Credul, naiv. (din crede + suf. -ător) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »