CONSUBSTANȚIALÍSM s. n. doctrină religioasă care susține consubstanțialitatea lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos. (< fr. consubstantialisme) Vezi definitia »

NERVÍSM s.n. Orientare fiziologică materialistă asupra vieții psihice, care atribuie creierului rolul de substrat material al vieții psihice. [Cf. fr. nervisme]. Vezi definitia »

PUSEÍSM s. n. curent în biserica anglicană, care cerea să fie restabilite ceremoniile catolice și unele dogme ale catolicismului. (< fr. puseyisme) Vezi definitia »

GALICÍSM, galicisme, s. n. Expresie sau construcție proprie limbii franceze și greu ori imposibil de tradus în altă limbă. – Din fr. gallicisme. Vezi definitia »

BOTULÍSM s.n. (Med.) Intoxicație gravă, produsă de toxina bacilului botulinic. [< fr. botulisme, cf. lat. botulus – caltaboș]. Vezi definitia »