CONOTÁȚIE s. f. 1. (log.) ansamblul caracteristicilor unui obiect; complex de caractere care aparțin unei situații concrete. 2. totalitatea sensurilor colaterale ale unui cuvânt care deviază valoarea denotativă. ◊ semnificație. (< fr. connotation) Vezi definitia »

ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. – Fr. anaplastie (< gr.). Vezi definitia »

PROGRÁDIE s. f. v. progadie. Vezi definitia »

ACRANÍE s.f. (Med.) Lipsa completă sau parțială a craniului. [Gen. -iei. / < fr. acranie, cf. gr. a – fără, kranion – craniu]. Vezi definitia »

FOTOGRAMMETRÍE s.f. Ramură a topografiei care se ocupă cu ridicarea planurilor și a hărților pe baza fotogramelor; fototopografie. [Gen. -iei. / < fr. photogrammétrie, cf. gr. phos – lumină, gramma – scriere, metron – măsură]. Vezi definitia »