scîlciá (-iéz, -át), vb. – 1. A strica ștaifurile. – 2. A strica, a desfigura, a strîmba. – 3. (Trans.) A scutura. – Var. (Trans., Olt.) scălcia, scîlcii. Var. a lui stîlci „a strica”, pornind de la pronunția primitivă, conformă sl., *stlci sau *stlîci: schimbarea lui stl › scl este normală, cf. sclifosi. Der. din sl. sŭklŭciti „a încreți” (Cihac, II, 723, cf. cîlți), din lat. calcāre (Tiktin), de la un *calce „călcîi” ‹ lat. calcem (Candrea) sau din bg. izkulčam „a se deplasa rapid” (Pușcariu, Dacor., III, 689), nu este probabilă și nu explică der. Sensul 3 ar putea fi efectul unei confuzii cu sgîlțîi. Der. scîlcea (var. scîlcează, scălcează), s. f. (lemn cu care se bate țesătura în război, pentru a o îndesi; lopată; unealtă de pescuit). Vezi definitia »

(pronunția, ce înseamnă în rom. „tsi”: ți, ci, chi? – tavi) QI [tsi] termen chinez întâlnit în medicina tradițională chineză, arte marțiale, etc. Are sensul concret de gaz, miros, stare de spirit, etc., dar și sensul de „energie primară”, „suflu”, nepalpabil prin mijloace științifice, care menține în viață organismul. [Dicț. enciclopedic, vol. V, O-Q, Ed. Enciclopedică, București, 2004] Vezi definitia »

COREGRAFIÁ, coregrafiez, vb. I. Tranz. (Rar) A crea, aranja și regiza dansuri, balete. ♦ A face coregrafia unui spectacol. [Pr.: -fi-a] – De la coregraf. Vezi definitia »

ASCLEPIADE din Bitinia (124-40 î. Hr.), medic grec. A fundat o școală medicală la Roma și a combătut medicina umorală a lui Hipocrat. Vezi definitia »

DESCLEIÁ, descleiéz, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Des¹- + clei. Vezi definitia »