ARSÚRĂ, arsuri, s. f. 1. Faptul de a arde; fig. faptul de a produce o senzație dureroasă, usturătoare. 2. Rană produsă de foc, de căldură etc. ♦ Parte a unui obiect atinsă sau stricată de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive; stricăciune produsă pe un obiect de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive. 3. Senzație usturătoare pricinuită de o boală, de sete etc. 4. Loc unde a ars o pădure. 5. Strat de oxid negru de fier, produs în timpul laminării la cald, al forjării sau al tratamentului termic al unui oțel. ♦ Solzi de oxid de fier, detașați la laminarea sau forjarea oțelului. – Lat. arsura. Vezi definitia »

COCOÁRĂ s. f. v. cocor. Vezi definitia »

EDAFOSFÉRĂ s. f. zonă din sol neinfluențată de rădăcinile plantelor. (< fr. édaphosphère) Vezi definitia »

PARTENOGENÉZĂ s. f. 1. (mit.) apariție a unor făpturi miraculoase în condiții excepționale. 2. reproducere la unele organisme sexuate (albine, purici de plante etc.) dintr-un ovul sau ou nefecundat. (< fr. parthénogenèse) Vezi definitia »

CONTRAANCHÉTĂ s. f. anchetă făcută după o primă anchetă. (< fr. contre-enquête) Vezi definitia »