APLICÁȚIE s.f. 1. Punere în practică ; aplicare. ♦ Punct de aplicație = punct în care se exercită o forță asupra unui corp. ♦ (Mil.) Exercițiu de punere în practică a prescripțiilor regulamentelor în cadrul unei teme oarecare. 2. Dantelă, bucată de stofă brodată etc. aplicată pe un material. 3. (Fig.) Aptitudine, talent. [Gen. -iei, var. aplicațiune s.f. / cf. fr. application, it. applicazione, lat. applicatio]. Vezi definitia »

șintăríe, șintăríi, s.f. (reg.) hingherie. Vezi definitia »

HÓSTIE, hostii, s. f. 1. Jertfă adusă zeilor, la greci și la romani. ♦ Jertfă (de obicei un animal) adusă lui Dumnezeu. 2. Azimă pe care catolicii o folosesc la împărtășanie. – Din lat. hostia, fr. hostie. Vezi definitia »

TOÁIE, toi, s. f. (Bot.; reg.) Omag. – Ucr. toja. Vezi definitia »

gonoreácție s.f. Reacție serologică permițând decelarea infectării organismului de gonococ. (< fr. gonoréaction) Vezi definitia »