Definita cuvantului ironie
IRONÍE s. f. 1. persiflare. ◊ ironie a sorții = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. 2. categorie estetică și filozofică, desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ◊ figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul. (< fr. ironie, lat. ironia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ironie
solăríe s.f. (înv.) impozit care se percepea în Moldova în secolul al XVIII-lea, pe sarea extrasă, vândută sau transportată; solărit. Vezi definitia »
TRANSFIXÍE s. f. procedeu de amputație constând în străpungerea osului cu cuțitul de amputație și tăierea dinăuntru în afară a țesuturilor moi. (< fr. transfixion) Vezi definitia »
HIPOONICHÍE s. f. malformație congenitală constând în atrofierea unghiilor. (după engl. hyponychium) Vezi definitia »
HIBERNOTERAPÍE s.f. Folosire a hibernației artificiale în scop terapeutic. [Gen. -iei. / < fr. hibernothérapie, cf. lat. hibernare – a ierna, gr. therapeia – tratament]. Vezi definitia »
ADENOPATÍE s. f. Nume dat bolilor glandelor sau ganglionilor limfatici, care se manifestă prin creșterea în volum și inflamarea acestora. – Din fr. adénopathie. Vezi definitia »