șipcăríe s.f. (reg.; cu sens colectiv) mulțime, grămadă de șipci. Vezi definitia »

SUSPÉNSIE, suspensii, s. f. 1. Întrerupere (intenționată) a șirului gândirii, a frazei. ◊ Loc. adj. și adv. În suspensie = amânat, oprit, suspendat (temporar). 2. (Chim.) Sistem dispers solid-fluid, în care faza solidă dispersă este în echilibru sau are un ritm de depunere neglijabil. 3. (Tehn.) Fel de susținere a părții mobile a unui instrument; ansamblul pieselor care susțin echipamentul mobil al unui instrument. 4. Legătură elastică sau flexibilă între un sistem tehnic și elementele pe care se sprijină. ♦ Spec. Legătură elastică dintre șasiul unui vehicul și osiile lui, care amortizează șocurile puternice și asigură mobilitatea și stabilitatea vehiculului. [Var.: suspensiúne s. f.] – Din fr. suspension. Vezi definitia »

AGALACTÍE s. f. Absență a secreției lactate la femeia care a născut. ◊ Agalactie contagioasă = boală epizootică a oilor și a caprelor, provocată de un microb, care are drept consecință lipsa laptelui la animalele bolnave; răsfug alb. – Din fr. agalactie. Vezi definitia »

SFĂTOȘÉNIE, sfătoșenii, s. f. Însușirea de a fi sfătos. – Sfătos + suf. -enie. Vezi definitia »

COLOTOMÍE s.f. (Med.) Secționarea operatorie a colonului. [Gen. -iei. / < fr. colotomie]. Vezi definitia »