ONORÍFIC, -Ă, onorifici, -ce, adj. 1. (Despre titluri, distincții etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva. ♦ (Despre funcții, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material). 2. (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; care îndeplinește o funcție, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. – Din fr. honorifique, lat. honorificus. Vezi definitia »

BIOPSIHOLÓGIC, -Ă adj. referitor la biopsiholigie, bio-psihic. (după engl. biopsychological) Vezi definitia »

CUADRISILÁBIC, -Ă adj. v. cvadrisilabic. Vezi definitia »

REALÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Conform cu realitatea; care consideră în primul rând realitatea materială. [Cf. it. realistico, germ. realistisch]. Vezi definitia »

HIDROELÉCTRIC, -Ă adj. (despre centrale electrice) care transformă energia hidraulică în energie electrică. (< fr. hydro-électrique) Vezi definitia »