CORESPONDÉNT, -Ă I. s. m. f. 1. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondență cu caracter informativ din locul în care se află. 2. persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestora față de școală. 3. cel care poartă corespondență cu cineva. II. adj. care corespunde, corespunzător. ♦ membru ~ = membru al unei academii sau al altei instituții științifice, care are aceleași obligații și se bucură de aceleași drepturi ca un membru activ, cu excepția dreptului la vot; unghiuri ĕ = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate, formate de aceeași parte a unei secante care intersectează două drepte, un unghi fiind în interiorul dreptelor și altul în afara lor. ◊ (s. n.) echivalent, în cadrul frazei, al unei părți de propoziție. (< fr. correspondant) Vezi definitia »

PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care executa o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant. Vezi definitia »

CONCRESCÉNT, -Ă adj. (despre organe) care prezintă concrescență. (< fr. concrescent) Vezi definitia »

NEMATELMÍNT, nematelminți, s. m. (Zool.; la pl.) Încrengătură care cuprinde viermi cilindrici neîmpărțiți în segmente (Nemathelmintes); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. némathelminthes. Vezi definitia »

STRIDÉNT, -Ă adj. 1. (despre sunete) ascuțit, tare, țipător, pătrunzător; (p. ext.) neplăcut, supărător. 2. (despre culori) bătător la ochi, țipător, distonant. ◊ (fig.) izbitor. (< fr. strident, lat. stridens) Vezi definitia »