Definita cuvantului itinerar
ITINERÁR s. n. 1. traseu pe care se desfășoară o călătorie; parcurs. 2. planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. (< fr. itinéraire, lat. itinerarium)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu itinerar
mămulár (mămulári), s. m. – Negustor de mărunțișuri. – Var. (Trans.) momular. Tc. mamelo ‹ arab. muamele (Șeineanu, II, 245), cu schimb de suf. – Der. mămulărie, s. f. (tarabă de mărunțișuri). Vezi definitia »
SCAPULÁR, -Ă, scapulari, -e, adj. Care aparține umărului, privitor la umăr, din regiunea umărului. – Din fr. scapulaire. Vezi definitia »
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire. Vezi definitia »
PAPUCÁR, papucari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care face ori repară papuci1 (1); p. gener. cizmar [Var.: (reg.) păpucár s. m.] – Papuc1 + suf. -ar. Vezi definitia »
SPĂTÁR1, spătare, s. n. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele; rezemătoare, spetează. – Spată + suf. -ar. Vezi definitia »