IÚRTĂ, iurte, s. f. Locuință demontabilă, specifică pentru populațiile nomade mongole sau turcice, de formă conică (la mongoli) sau semisferică (la turci), alcătuită dintr-un schelet din zăbrele de lemn în formă de cerc, acoperit cu pâslă. – Din rus. iurta. Vezi definitia »

ZLÁTIȚĂ s. f. (Înv.) Bucată, lingou de aur. (din sl. zlatica) Vezi definitia »

SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură. Vezi definitia »

OZONOSFÉRĂ s. f. strat atmosferic bogat în ozon, între 1⁵ și 4⁰ km altitudine. (< fr. ozonosphère) Vezi definitia »

EURIBIÓZĂ s. f. reacție de maximă rezistență a unui organism față de variațiile mari ale factorilor de mediu. (< fr. eurybiose) Vezi definitia »