ORDONÁNȚĂ s. f. I. 1. dispoziție scrisă care emană de la o autoritate (administrativă). ♦ ~ de plată = dispoziție de plată a unei sume. 2. act legislativ al unui guvern. 3. (jur.) hotărâre judecătorească dată în proceduri cu caracter urgent. II. (în vechea armată) soldat în serviciul personal al unui ofițer. III. mod de dispunere a elementelor unei compoziții arhitecturale, de grupare a diferitelor elemente ale unui tablou etc. (< fr. ordonnance) Vezi definitia »

ștroáfă, ștroáfe, s.f. (reg.) joagăr pentru tăiat scânduri, acționat manual. Vezi definitia »

XILOLITOGRAVÚRĂ s.f. Reproducere obținută prin xilolitografie. [< fr. xylolithogravure]. Vezi definitia »

CORECLÍZĂ s. f. ocluziune, închidere patologică a pupilei. (< fr. coréclise) Vezi definitia »

HÚSĂ s. f. învelitoare de pânză, material plastic etc. cu care se acoperă piese, aparate, mașini, mobile. (< fr. housse) Vezi definitia »