CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compus: ciobanul-cu-oile = numele unei constelații din emisfera boreală; lira. – Din tc. çoban. Vezi definitia »

MAESTRICHTIÁN, -Ă adj., s. n. (din) subetajul superior al senonianului (cretacicul superior). (< fr. maéstrichtien) Vezi definitia »

CÂMPAN, Teodor (1899-1960, n. Arbore, jud. Suceava), fizician român. Prof. univ. la Iași. Cercetări privind influența descărcărilor electrice asupra emisiei catodice secundare. A efectuat măsurători privind cantitatea de ioni depuși la catod într-o descărcare electrică. Vezi definitia »

TRANSILVÁN, -Ă, transilvani, -e, adj. Transilvănean. – Din lat. transylvanus. Vezi definitia »

ROMÁN, -Ă adj. Propriu Romei antice sau Imperiului roman. ♦ (Despre caractere tipografice) Format din linii perpendiculare și unghiuri drepte. ♦ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere sau combinații de litere. ♦ Arta romană = arta dezvoltată în Roma antică și apoi în Imperiul roman între sec. IV î.e.n. și IV e.n., care se caracterizează în arhitectură prin edificii grandioase de o mare diversitate, în sculptură cultivând cu precădere portretul puternic individualizat, iar în pictură prin ansambluri de frescă și de mozaic cu tematică bogată. ♦ Balanță romană = balanță formată dintr-o pârghie cu brațe neegale, mobilă în jurul unui ax orizontal, pe brațul mai lung și gradat alunecând o greutate care echilibrează obiectul de cântărit. // s.m. și f. 1. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului roman. 2. Locuitor al Romei. [< lat. romanus, cf. fr. romain, it. romano]. Vezi definitia »