BINÓM, -Ă I. adj. (despre ecuații) din doi termeni. II. s. n. 1. expresie algebrică din suma sau diferența a doi termeni. 2. grup de două elemente. (< fr. binôme, lat. binomium) Vezi definitia »

Sindrom psihomotric prin care suferindul manifesta stari de dedublare a personalitatii schizofrenic-paranoide cat si stari de luciditate , iar ulterior acestora , subiectul se comporta ca un raton mascul in cautare de hrana.(include si „bucuria obsesiva” de a rasturna europubelele dupa ce consuma din acestea). Vezi definitia »

RITIDÓM s.n. (Bot.) Strat de țesut celular extern la arborii bătrâni, format din țesuturi moarte. [< fr. rhytidome, cf. gr. rhytidoma – zbârceală]. Vezi definitia »

CERNOZIÓM s.n. Pământ negru, deosebit de fertil, care se găsește mai ales în regiunile de stepă. [Pron. -ziom, pl. -muri. / < rus. cernoziom]. Vezi definitia »

HETERONÓM, -Ă adj. care se conduce după legi externe, provenite din afară. ◊ (despre schimbări fonetice) condiționat de alți factori. (< fr. hétéronome) Vezi definitia »