TEORÍE s. f. 1. ansamblu de ipoteze, legi și concepte organizate într-un sistem logic care descriu și explică un domeniu al realității obiective sau al conștiinței sociale. 2. ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practică. ♦ ă literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, definește genurile și speciile, curentele și metodele artistice, elementele și particularitățile stilului, noțiunile de versificație etc. ◊ lecție de instruire militară. 3. cunoaștere speculativă, ideală, independentă de aplicații. (< fr. théorie, lat., gr. theoria, germ. Theorie) Vezi definitia »

CRIPTOPODÍE s. f. 1. diformitate congenitală în care piciorul, rudimentar, este ascuns în celelalte organe dezvoltate normal. 2. diformitate în umflarea considerabilă a feței dorsale a piciorului. (< fr. cryptopodie) Vezi definitia »

MUZEOLOGÍE s. f. știință care se ocupă cu studiul organizării muzeelor; muzeistică. (< fr. muséologie) Vezi definitia »

PANOFTALMÍE s.f. (Med.) Infecție supurativă care cuprinde întregul ochi. [< fr. panophtalmie, cf. gr. pas – tot, ophthalmos – ochi]. Vezi definitia »

TEOLOGÍE s. f. disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii. ♦ ~ dialectică = curent teologic protestant modern care folosește în domeniul cunoașterii religioase metoda dialectică sub forma unui dialog între Dumnezeu și om. (< fr. théologie, gr., lat. theologia) Vezi definitia »