ELECTROTÉHNIC, -Ă, electrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicăriilor în tehnică. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv. 2. Adj. Care aparține electrotehnicii (1), privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice. – Din fr. électrotechnique. Vezi definitia »

ZOOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la zooliți. [Pron. zo-o-. / cf. fr. zoolithique]. Vezi definitia »

JUVÉLNIC, juvelnice, s. n. (Reg.) 1. Construcție de scânduri, nuiele sau stuf, folosită pentru păstrarea peștelui viu în apă. 2. Unealtă de pescuit confecționată din plasă sau din nuiele, în formă de coș sau sac. – Et. nec. Vezi definitia »

CATALÉCTIC, catalectice, adj., s. n. (în metrica greco-latină; în sintagma) Vers catalectic = vers care se termină printr-un picior incomplet. – Din fr. catalectique. Vezi definitia »

HOLONIC Vezi definitia »