ȘÁRJĂ s. f. I. 1. atac impetuos (cu arme albe) al cavaleriei. ◊ (fig.) atac (violent). 2. (sport) atac plin de elan asupra adversarului. II. 1. înfățișare caricaturală a unui personaj, a unei idei etc. 2. lucrare, creație în care se caricaturizează. III. 1. încărcătură normală a unui furnal, care se prelucrează pentru a se obține un metal cu o anumită compoziție; cantitatea de metal lichid din această încărcătură. ◊ proces de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. 2. cantitate totală de material lemnos destinată a fi uscată. (< fr. charge) Vezi definitia »

várză (vérze), s. f. – 1. (Înv.) Verdeață, zarzavat. – 2. Plantă leguminoasă din familia cruciferelor. – 3. (Arg.) Tutun. – Mr. vearză „verdeață”, verza „varză”, megl. vęrdză, istr. vęrzę. Lat. *vĭrdia, în loc de vĭrĭdia (Diez, I, 442; Koerting 10216; Șeineanu, Semasiol., 198; Pușcariu 1863; REW 9367), cf. it. sverza (mil., ven. verza, calabr. verdza), sp. berza, port. verça. Der. vărzare (mr. virdzare), s. f. (Mold., plăcintă cu varză și ceapă), pe care Pascu, I, 183, îl crede der. de la un lat. *vĭrdiaria; vărzui, vb. (a agita, a rupe, a distruge; a furnica, a mișuna), în Olt. și Trans., pentru al cărui semantism cf. foaie „frunză” › a foi „a mișuna”; spală-varză, s. f. (poltron, laș, fricos). – Din rom. pare să provină sb. vrza, vrzina (Candrea, Elementele, 406). Vezi definitia »

WATTSECÚNDĂ s. f. unitate de măsură, reprezentând energia unui sistem cu puterea de un watt pe secundă. (< fr. watt-seconde) Vezi definitia »

pișpăitúră, pișpăitúri, s.f. (înv.) șoaptă veninoasă (la urechea cuiva); pișpăit, cleveteală, intrigăraie. Vezi definitia »

MOÁZĂ s. f. 1. element de construcție din două grinzi de lemn, legate între ele prin buloane. 2. piesă orizontală fixată la cele două extremități de pereții unui puț de extracție. 3. ansamblu de două piese de lemn care prind între ele parii aflați față în față ai unui cleionaj. (< fr. moise) Vezi definitia »