DELIGÁȚIE s. f. aplicare a unui bandaj, aparat sau medicament extern. (< fr. déligation) Vezi definitia »

AXIOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. axios „valoros” + logos „studiu”) s. f. Disciplină filozofică care studiază valorile; teoria valorilor. Bazele a. ca disciplină aparte au fost puse în a doua jumătate a sec. 19, de R.H. Lotze și în continuare de Fr. Nietzsche, dar mai ales de școala reprezentanților neokantieni de la Baden (W. Wildelband, H. Rickert) cărora li se datorează distincțiile riguroase între valoare și existență, sens și valoare, valori și lucruri. Importante contribuții au adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann, precum și filozofii români: A.D. Xenopol, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, E. Speranția, P. Comarnescu. Vezi definitia »

RADIORECÉPȚIE, radiorecepții, s. f. Recepție a unei radioemisiuni, folosită în telecomunicații. [Pr.: -di-o-] – Radio¹- + recepție. Vezi definitia »

-FIȚÍE elem. „vegetație”, „excrescență”, „proliferare”. (< fr. -phytie, cf. gr. phyton, plantă) Vezi definitia »

DISCÓRDIE s.f. Dezbinare, neînțelegere, dezacord; (p. ext.) vrajbă, ceartă. ◊ Mărul discordiei = subiect de ceartă. [Pron. -di-e, gen. -iei. / < lat., it. discordia, cf. fr. discorde]. Vezi definitia »