FLÚIER, fluiere, s. n. 1. Instrument muzical popular de suflat, alcătuit dintr-un tub subțire de lemn prevăzut cu găuri. 2. Instrument mic, mai ales de metal, cu care se fluieră; fluierătoare. 3. (Tehn.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se pot emite diferite sunete, făcând să treacă prin el un curent de gaze sau de aburi, întrebuințat mai ales pentru semnalizare. 4. Șuierătură, fluierătură. 5. (Pop.) Gambă; tibia. [Pr.: -flu-ier] – Cf. alb. floere. Vezi definitia »

CĂCÂJDÉR, căcâjdéri, s. m. (Var.) Cacadâr. (cf. cacadâr) Vezi definitia »

ser (-ruri), s. n. – Partea lichidă a sîngelui. – Var. serum. Lat. serum (sec. XIX). – Der. seros, adj., din fr. séreux; serozitate, s. f., din fr. sérosité. Vezi definitia »

TELETIPSÉTER s.n. (Poligr.) Instalație pentru culegerea mecanică telecomandată a aceluiași text la mai multe mașini și în tipografii diferite. [< fr. télétypsetter]. Vezi definitia »

DÉXTER, -Ă, dexteri, -e, adj. (Latinism) Abil, îndemânatic. – Din lat. dexter. Vezi definitia »