PATRÓN¹, patroane, s. n. 1. Cartuș (1). ♦ Bucată cilindrică de exploziv, folosită la umplerea găurilor de mină. 2. Corp cilindric de porțelan care conține firul fuzibil al unei siguranțe electrice; bușon (2). 3. Schiță pentru indicarea modului de legare a firelor și a ordinii operațiilor în industria textilă. – Din germ. Patrone. Vezi definitia »

GEOFÓN, geofoane, s. n. 1. Aparat electroacustic folosit în prospectarea geofizică (seismică). 2. Aparat acustic folosit la detectarea pierderilor de apă din conductele îngropate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophone. Vezi definitia »

BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic îmbrăcat în haine grotești, care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic buf³ într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon. Vezi definitia »

VIZÓN s.m. Animal sălbatic originar din America de Nord, asemănător cu vidra, care are o blană foarte prețioasă; blana acestui animal; haină de blană de acest fel. [< fr. vison, cf. it. visone]. Vezi definitia »

CANÓN, canoane, s. n. 1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regulă de conduită. ♦ Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon (1). ♦ Fig. Suferință, chin. 3. Nume dat cărților Vechiului și Noului Testament. 4. Regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; p. ext. regulă rigidă, formalistă. 5. Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie. ♦ Cântare bisericească; p. ext. cântec; glas. 6. Literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărțile canonice. – Din sl. kanonŭ, fr. canon, germ. Kanon. Vezi definitia »