CRIOMAGNETÍSM s. n. magnetism la temperaturi foarte joase. (< fr. cryomagnetisme) Vezi definitia »

FERIMAGNETÍSM s.n. (Fiz.) Formă de manifestare a proprietăților magnetice ale materiei, specifice feritelor. [< fr. ferrimagnétisme]. Vezi definitia »

SIONÍSM s. n. Mișcare politică și religioasă născută din nostalgia Sionului, prezent în permanență în conștiința evreilor după exil, cauzată în sec. al XIX-lea de către antisemitismul rusesc și polonez și accelerată de afacerea Dreyfus și care, având în vedere stabilirea unei vetre naționale evreiești pe pământul strămoșesc, și-a atins scopul în 1948 prin crearea statului Israel. ◊ Sionism religios, sionism socialist. (< împrum. din germ. Zionismus, cuv. creat de către scriitorul Nathan Birnbaum (1864-1937, pseudonim: Mathias A(s)cher) în 1886, în revista sa Selbstemancipation = autoemanciparea, deriv. prin interm. suf. -ismus = -ism, din Zion = Sion, numele uneia dintre colinele din Ierusalim, apoi, p.ext., al orașului însuși < ebr. biblică Țiyyōn; rabinul Mohilever este socotit întemeietorul sionismului) [TLF] Vezi definitia »

TEÍSM² s. n. (Med.) Ansamblul tulburărilor produse de consumul abuziv al ceaiului. – Din fr. théisme. Vezi definitia »

CATASEISM (‹ fr; {s} gr. kata „de sus în jos” + seismos „vibrație”) s. n. Undă longitudinală, rarefiată a unui cutremur, la care prima deplasare are loc din exteriorul regiunii epicentrale spre epicentru. Este provocat de prăbușirea spre interior a pereților unei cavități. Vezi definitia »