încăibărá (-réz, încăibărát), vb. – 1. A apuca, a prinde, a înșfăca. – 2. (Refl.) A ajunge la păruială, a se lua la bătaie. – Var. îngăibăra, îmbăibăra, îngăidăra, încărăba. Origine obscură. Pare să fie rezultat de la încăiera încrucișat cu carabă (cf. ultima var.), sau mai probabil cu un suf. expresiv -ura, cf. încheibăra. Nu pare posibilă explicația lui Pușcariu, Dacor., III, 671 (cf. REW 1790 și DAR), care pleca de la un lat. *incaviolāre „a închide în colivie”. Scriban admite o încrucișare a lui încăiera cu cherba. Vezi definitia »

STRUCTURÁ vb. I. tr. A da o (nouă) structură, a organiza. [< fr. structurer]. Vezi definitia »

EXPLORÁ vb. tr. 1. a cerceta o regiune necunoscută sau greu accesibilă, mai ales în scop științific. ◊ a cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ◊ (med.) a observa funcționarea unui organ cu ajutorul instrumentelor și aparatelor speciale. 2. (fam.) a cerceta atent. (< fr. explorer, lat. explorare) Vezi definitia »

ușura, ușurez v. r. (eufem.) 1. a defeca. 2. a urina. Vezi definitia »

REMEMORÁ vb. tr. a-și aduce din nou în memorie; a-și reaminti. (< fr. remémorer) Vezi definitia »