CONSUMÁ¹ vb. tr. 1. a întrebuința, a folosi (bunuri, mărfuri). ◊ a întrebuința ca hrană; a mânca, a bea. 2. a termina. (după fr. consommer) Vezi definitia »

mușamá (mușamále), s. f. – 1. Țesătură cerată sau cauciucată. – 2. Mod de a da o aparență onestă sau de a ridica în slăvi un abuz sau o greșeală. – Mr. mușama, megl. mușămă. Tc. (arab.) mușemma „mușama” (Șeineanu, II, 265; Lokotsch 1512a), cf. sp. mojama, ngr. μουσαμᾶς, alb. müšman, bg. mušama. – Der. mușamat, s. n. (Arg., portofel), a cărui der. nu este clară (după Graur, BL, VI, 156, din țig. mus „braț”, prin intermediul unui *musimata „poșetă de mînă”); mușamaliza, vb. (a îngropa, a face uitată o problemă dezagreabilă). Vezi definitia »

SEMA-/SEMASIO-, -SEMÍE elem. „semn”, „sens, înțeles, semnificație”. (< fr. séma-, sémasio-, -sémie, cf. gr. sema, semasia) Vezi definitia »

DEZINFORMÁ vb. tr. a informa greșit, în mod intenționat, tendențios; a induce în eroare. (< fr. désinformer) Vezi definitia »

ÎNCOTOȘMÁ vb. I. v. încotoșmăna. Vezi definitia »