LARI s. m. pl. Nume dat în mitologia romană unor divinități considerate a fi ocrotitoarele casei și ale familiei. – Din lat. Lar, Laris. Vezi definitia »

scoterí, scoterésc, vb. IV refl. (înv.) a se mânia, a se supăra. Vezi definitia »

năzărí (năzărésc, năzărít), vb. – 1. (Rar) A întrezări, a descoperi. – 2. (Rar) A apărea, a se arăta. – 3. (Refl.) A i se părea, a avea impresia. Sl. nazrĕti „a întrezări” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 404; Cihac, II, 469), cf. sl., bg. nazirati. La ultimul sens poate exista o încrucișare cu sl. nazorŭ „bănuială”. – Der. năzăritură, s. f. (închipuire); năzarnic, adj. (cu toane); năzăreală, s. f. (viziune). Vezi definitia »

pășticári s.m. pl. (reg.) persoane care se îngrijesc de aprovizionarea bisericii cu prescură, ulei, tămâie, smirnă. Vezi definitia »

MĂLDĂRÍ, măldăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face maldăr. – Din maldăr. Vezi definitia »