LEGITIMÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. tr. (Fig.) A justifica, a motiva, a îndreptăți. 3. tr. A recunoaște unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. [< fr. légitimer]. Vezi definitia »

a se întrece cu gluma expr. a exagera, a depăși limitele acceptabile. Vezi definitia »

RAMÁ vb. I. intr. (Rar) A vâsli. [P.i. -mez. / < fr. ramer]. Vezi definitia »

STIMÁ vb. tr. a avea stimă, considerație; a cinsti, a respecta. (< it. stimare, după fr. estimer) Vezi definitia »

forma de relief formata in loess prin tasare Vezi definitia »