TIPICÁR, -Ă, tipicari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; (persoană) care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; (om) formalist, pedant. ♦ Spec. (Persoană) care se ține strict de tipicul¹ bisericesc. – Tipic¹ + suf. -ar. Vezi definitia »

CALMAR (‹ fr., germ.) s. m. Cefalopod comestibil din genul Loligo, cu corpul alungit, conic, de 8-50 cm, cu înotătoarele triunghiulare și gura înconjurată de 10 tentacule; trăiește în M. Mediterană și în Oc. Atlantic. Pielea de c. este utilizată în marochinărie. Vezi definitia »

PROBÁR s. m. album de modele de litere, ornamente, linii etc. într-o tipografie. (după germ. Probenbuch) Vezi definitia »

BALNEÁR, -Ă adj. referitor la băile curative. (< fr. balnéaire, lat. balnearius) Vezi definitia »

COCĂLÁR urat, tiganesc, vulgar Vezi definitia »