ALBINÍSM s. n. Anomalie congenitală care constă în lipsa totală sau parțială de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului. ♦ Insuficiență de materii colorante la plante, manifestată prin decolorarea totală sau parțială a frunzelor. – Din fr. albinisme. Vezi definitia »

FEROMAGNETÍSM s.n. 1. Proprietate a corpurilor de a fi feromagnetice. 2. Capitol al fizicii în care se studiază proprietățile corpurilor feromagnetice. [< fr. ferromagnétisme]. Vezi definitia »

VIRILÍSM s. n. Dezvoltare a caracterelor sexuale secundare masculine la o femeie, ca urmare a unor tulburări endocrine. – Din fr. virilisme. Vezi definitia »

DELTACÍSM s. n. pronunțare alterată a consoanelor d, t. (< fr. deltacisme) Vezi definitia »

CHIMIOTROPÍSM, chimiotropisme, s. n. (Bot.) Orientare a rădăcinii, grăuncioarelor de polen etc. spre substanțele minerale; chemotropism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotropisme. Vezi definitia »