PRÍSPĂ, prispe, s. f. 1. Un fel de terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, lipită cu pământ sau pardosită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie. 2. Porțiune de teren cu suprafața plană, fără denivelări (situată la diferite altitudini); platformă, tăpșan. 3. Dig rudimentar de pământ sau de lemn folosit pentru a menține nivelul apei în bălți. – Probabil din sl. *prisŭpa. Vezi definitia »

tăuiálă, tăuiéli, s.f. (reg.) loc mocirlos după o inundație. Vezi definitia »

poștútă, poștúte, s.f. (reg.) coțofană. Vezi definitia »

COCÚȚĂ, cocuțe, s. f. Diminutiv al lui cocă³; fetiță. – Cocă³ + suf. -uță. Vezi definitia »

TĂMĂDUIÁLĂ, tămăduieli, s. f. (Pop.) Tămăduire. [Pr.: -du-ia-] – Tămădui + suf. -eală. Vezi definitia »