POGHIÁZ, poghiazuri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Unitate militară trimisă într-o țară străină ca să prade; ceată de jefuitori. ◊ Expr. A umbla în poghiazuri = a umbla fără rost, a hoinări. 2. (Reg.; la pl.) Râpe, coclauri. [Var.: podghiáz s. n.] – Din pol. podjazd. Vezi definitia »

CAUCAZ, masiv muntos în Armenia, Azerbaidjan, Gruzia și Rusia, situat între M. Neagră și M. Caspică, format în timpul orogenezei alpine. Lungime: 1.500 km. Constituie parte a limitei de S dintre Europa și Asia. Este format din granite, șisturi cristaline și argiloase. Cuprinde culmile C. Mare și C. Mic. Alt. max.: 5.642 m (vf. Albrus). În C. sînt c. 2.000 de ghețari. Climă temperată în N, subtropicală în Transcaucazia, montană pe înălțimi. Rîurile (Kura, Terek, Rioni, Kuban ș.a.) au mari resurse hidroenergetice. Zăcăminte de min. polimetalice, mangan, cărbune, mat. de constr., petrol. Izv. minerale curative. Vegetație specifică foarte bogată. Turism. Alpinism. Vezi definitia »

ATLÁZ, atlazuri, s. n. Țesătură pentru căptușeli și fețe de plapumă, mai groasă decât satinul, lucioasă pe o singură față. [Var.: atlás s. n.] – Din tc. atlas. Vezi definitia »

POPÁZ s. m. 1. Plantă mare, tropicală, din familia liliaceelor, cu frunze lungi și înguste (Sabadilla officinalis). 2. (Colectiv) Semințele negricioase și otrăvitoare, în formă de seceră, ale popazului (1), care au diverse întrebuințări în medicină. – Din tc. papaz. Vezi definitia »

fotáz, fotáze, s.n. (înv.) pătură cu flori ce se punea sub șeaua calului; cioltar. Vezi definitia »