FIXÍSM s. n. Concepție care neagă procesul evoluției lumii vii și care consideră că speciile de animale și de plante sunt invariabile în decursul întregii istorii a pământului. – Din fr. fixisme. Vezi definitia »

SEPARATÍSM s. n. Tendință de separare, de desprindere dintr-un grup social (constituit); izolare, atitudine singuratică. – Din fr. séparatisme. Vezi definitia »

PREROMANTÍSM s.n. Curent literar apărut în sec. XVIII, caracterizat prin lupta împotriva normelor rigide ale clasicismului, prin gustul pentru pitoresc și exotic, prin cultul sensibilității și al naturii, care a deschis drumul romantismului, principiilor și tendințelor acestuia. [Cf. fr. préromantisme]. Vezi definitia »

AUTOMORFÍSM s.n. (Mat.) Izomorfism care rezultă din aplicarea unei mulțimi asupra ei însăși; endomorfism bijectiv, homomorfism. [< fr. automorphisme, cf. gr. autos – însuși, morphe – formă]. Vezi definitia »

WEISMANNÍSM s.n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte: germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. [Pr. vais-] (din engl. weismannism, după August Weismann (1834-1914), biolog german) Vezi definitia »