PRETENDÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care pretinde, care aspiră la ceva. // s.m. Cel care aspiră la mâna unei femei. [Var. pretendant, -ă s.m.f. / cf. fr. prétendant, it. pretendente]. Vezi definitia »

PENITÉNT, -Ă s. m. f. cel care face penitență; pocăit. (< fr. pénitent, lat. paenitens) Vezi definitia »

INSTRUMÉNT, instrumente, s. n. 1. Unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. Fig. Persoană, forță, lucru, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop. 3. (În sintagmele) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat internațional. – Din fr. instrument, lat. instrumentum. Vezi definitia »

COVALÉNT, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care prezintă covalență. [< germ. kovalent]. Vezi definitia »

AFRÓNT, afronturi, s. n. Insultă în public; jignire – Fr. affront. Vezi definitia »