TEREBINTACÉE s. f. pl. familie de arbori cu flori unisexuate și cu fructul o drupă: terebintul. (< fr. térébinthacées) Vezi definitia »

CIANOFICÉE s.f. pl. (Bot.) Clasă de alge albastre microscopice înrudite cu bacteriile și răspândite în ape dulci, în bălți și în locuri umede; (la sg.) plantă din această clasă. [Pron. ci-a-... -ce-e, sg. invar. / < fr. cyanophycées]. Vezi definitia »

COHLÉE s.f. Parte a urechii interne, formată dintr-un canal osos răsucit în spirală. [Pron. -le-e. / < fr. cochlée, cf. lat. cochlea – cochilie]. Vezi definitia »

ee v. e⁴. Vezi definitia »

bourrée (fr.) [pron. buré] (bour-rée) s. n., art. bourrée-ul; pl. bourée-uri Vezi definitia »