Definita cuvantului joncțiune
JONCȚIÚNE s. f. 1. legătură, unire, cuplare; locul unde se face o legătură; junctură. 2. element de circuit care realizează contactul între doi semiconductori diferiți. 3. legare prin coordonare sau subordonare a elementelor unei propoziții ori fraze cu ajutorul unor instrumente gramaticale, sau al altor cuvinte cu funcție de relație. ◊ (mil.) loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități. (< fr. jonction)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu joncțiune
FISIÚNE s. f. 1. reacție nucleară de rupere a unui nucleu atomic greu în mai multe fragmente. 2. sciziparitate. (< fr., engl. fission) Vezi definitia »
EVAZIÚNE s.f. 1. Evaziune fiscală = sustragere de la obligațiile fiscale. 2. (Rar) Evadare. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. évasion, lat. evasio]. Vezi definitia »
= sanctiune procedurala ce determina stingerea procesului in faza in care se gaseste, datorita ramanerii lui in nelucrare, din vina partii, un anumit termen prevazut de lege Vezi definitia »
EXACȚIÚNE s. f. acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. (< fr. exaction, lat. exactio) Vezi definitia »
CONTORSIÚNE s. f. răsucire a trupului sau a unei părți a acestuia; contractare violentă și involuntară a mușchilor. (< fr. contorsion, lat. contorsio) Vezi definitia »