Definita cuvantului joncțiune
JONCȚIÚNE s. f. 1. legătură, unire, cuplare; locul unde se face o legătură; junctură. 2. element de circuit care realizează contactul între doi semiconductori diferiți. 3. legare prin coordonare sau subordonare a elementelor unei propoziții ori fraze cu ajutorul unor instrumente gramaticale, sau al altor cuvinte cu funcție de relație. ◊ (mil.) loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități. (< fr. jonction)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu joncțiune
SISSONNE SI-SÓN/ s. n. (coregr.) săritură de pe ambele picioare, după un plié, cu aterizare pe un picior. (< fr. sissonne) Vezi definitia »
APTITÚDINE s. f. înclinație, dispoziție naturală sau câștigată de a face unele lucruri; destoinicie. (< fr. aptitude, lat. aptitudo) Vezi definitia »
NOȚIÚNE, noțiuni, s. f. 1. Formă logică fundamentală a gândirii omenești, care reflectă caracterele generale, esențiale și necesare ale unei clase de obiecte; concept. 2. Cunoștință generală despre valoarea, sensul, însemnătatea unui lucru; idee, concepție despre ceva. 3. (La pl.) Cunoștințe, principii generale de bază într-un anumit domeniu. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. notion, lat. notio, -onis. Vezi definitia »
VASOCONSTRICȚIÚNE s.f. v. vasoconstricție. Vezi definitia »
INTERCONEXIÚNE s. f. 1. interconectare. 2. ansamblul mijloacelor tehnice necesare pentru realizarea unei legături. (< fr. interconnexion) Vezi definitia »