ERMENEÚTIC, -Ă adj. v. hermeneutic. Vezi definitia »

APOLÍNIC, -Ă adj. Referitor la zeul Apolo. ♦ Luminos, senin, echilibrat. ♦ (Op. dionisiac) Termen folosit de Nietzsche, prin care înțelegea o atitudine meditativ-teoretică, bazată pe ordine, armonie, echilibru și măsură. [Cf. germ. apollinisch, it. apollineo]. Vezi definitia »

ACETILÉNIC, -Ă adj. (Despre compuși chimici) Derivat din acetilenă. [< fr. acétylénique]. Vezi definitia »

PARHÉLIC, -Ă adj. Care ține de parhelie. [< fr. parhélique]. Vezi definitia »

PERIGANGLIÓNIC, -Ă adj. Periganglionar. [< engl. periganglionic]. Vezi definitia »