PISTÓL², pistoli, s. m. Veche monedă de aur (spaniolă, italiană, engleză etc.), a cărei valoare a variat după epoci. – Din fr. pistole. Vezi definitia »

PARÓL interj. pe cuvânt! pe cinstea mea! zău! (< fr. parole) Vezi definitia »

SERICÍCOL, -Ă adj. Referitor la sericicultură. [Var. sericol, -ă adj. / < fr. séricicole]. Vezi definitia »

fachiól (-oále), s. f. – Țesătură fină de lînă albă, pentru basmale. – Var. fachiul, (Banat) fachiu, (Trans.) fotiol. Van. faziol (it. fazzoletto, batista), prin intermediul mag. fátyol (Cihac, II, 497; Eguiluz 400; DAR; Gáldi, Dict., 126), cf. ngr. φαϰιόλης, ngr. φαϰιόλιον, de unde pare a-l fi luat Bolintineanu, ca împrumut individual, cf. sb. fačol, alb. fastšol. Cf. Battisti, III, 1610. Vezi definitia »

stol (-luri), s. n. – 1. Masă. – 2. Reședință, capitală. – Megl. stol „scaun”. Sl. stolŭ „bază”, din v. germ. stôls (› germ. Stuhl), cf. cr., slov., rus. stol „masă” (Cihac, II, 370). Înv. – Der. stoler, s. m. (tîmplar, dulgher), din sl. stolarĭ, rut., rus. stoljar (Tiktin; Conev 76); stolerie, s. f. (tîmplărie); stoleriță s. f. (nevastă de tîmplar); stoliță, s. f. (înv., capitală, reședință), dim sb., rus. stolica; stolnic, s. m. (înv., servitor care se ocupa de masă; înv., băiat la bucătărie; dregător domnesc, șeful bucătărie palatului; din sec. XVIII, titlu onorific de boierie, asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de căpitan), din sl. stolĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46); stolniceasă, s. f. (nevastă de stolnic); stolnicie, s. f. (slujba de stolnic); stolnicel, s. m. (băiat care servea masa). – Din rom. provine ngr. στόλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 79). Vezi definitia »