CĂLUȘÁR, călușari, s. m. 1. (La pl. art.) Căluș (6). 2. (La pl.) Grup de dansatori care, în săptămâna Rusaliilor, execută (la sate) jocul tradițional denumit călușul; (și la sg.) fiecare dintre flăcăii care joacă acest dans. – Căluș + suf. -ar. Vezi definitia »

donițar, donițari s. m. (intl.) denunțător, delator; informator. Vezi definitia »

stolár, stoláră, adj. (înv.; despre taxe, venituri) care se referă la stolă (venit obținut de preot de la serviciul altarului); privitor la stolă; de stolă. Vezi definitia »

coșar, coșare, s.n. (pop.) 1. îngrăditură de nuiele pentru adăpostul vitelor, cailor și al oilor; staul. 2. acaret pentru uscatul și păstratul porumbului; pătul, porumbar, sâsâiac. 3. împletitură de nuiele fără fund, pusă peste loitrele carului, pentru căratul porumbului. 4. împletitură de nuiele pentru uscat poame; loșniță, slaniță. 5. locuință ciobănească primitivă. 6. casă proastă, fără ferestre; bordei. Vezi definitia »

BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care lucrează sau vinde blănuri. – Din blană + suf. -ar. Vezi definitia »