șănțălít, -ă, adj. (reg.; despre terenuri) înconjurat cu șanțuri. Vezi definitia »

PNEUMOLÍT s.n. Concrețiune solidă care se poate găsi în parenchimul pulmonar. [< fr. pneumolithe, cf. gr. pneumon – plămân, lithos – piatră]. Vezi definitia »

ștempluít, ștempluítă, ștempluíți, ștempluíte, adj. (reg.) 1. (înv.) pecetluit, ștampilat. 2. (despre arbori) marcat. Vezi definitia »

IOANÍT, -Ă, ioaniți, -te, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc înființat în Palestina în sec. XII. 2. Adj. Care aparține ioaniților (1), privitor la ioaniți. [Pr.: i-oa-] – Din germ. Johannit. Cf. fr. Joannite sau Johannite. Vezi definitia »

RĂSĂRÍT¹, răsărituri, s. n. 1. Faptul de a răsări. ♦ Trecere a unui astru la orizont; momentul apariției unui astru la orizont; spec. moment al zilei când răsare Soarele. ♦ Fig. Începutul unei ere sau al unei vieți noi. 2. Punct cardinal situat în partea orizontului de unde răsare Soarele; est. 3. Țară, ținut așezat în direcția răsăritului (2) față de un punct de reper dat; orient; (colectiv) popoarele dintr-un astfel de ținut sau dintr-o astfel de țară. ◊ Expr. Răsăritul și Apusul = lumea întreagă. – V. răsări. Vezi definitia »