norúță, norúțe, s.f. (reg.) noră, norucă, noruliță, norurea. Vezi definitia »

PANARTERÍTĂ s. f. inflamație a tuturor tunicilor arteriale. (< engl. panarteritis) Vezi definitia »

taradáică, taradăici, s.f. (reg.) 1. trăsură, căruță. 2. roabă. Vezi definitia »

scáfă (-fe), s. f. – 1. (Înv.) Ceașcă, cupă, vas. – 2. (Mold.) Strachină. – 3. Polonic, căuș, vas de lemn. – 4. Hîrcă. – Mr., megl. scafă. Mgr. (gr.) σϰάφη „orice obiect turnat” (Roesler 575; Murnu 49; Diculescu, Elementele, 468), cf. it. scafa „barcă” (REW 7653). – Der. scăfîrlie (var. scăfălie), s. f. (hîrcă, craniu), cu suf. expresiv -îrlă, cf. cocîrlă, ciocîrlie; scăfău, s. n. (polonic de lemn); scăfiță, s. f. (Mold., strachină). Vezi definitia »

TRANSIÉNȚĂ s.f. v. tranziență. [DEX'98] Vezi definitia »