geamíe (geamíi), s. f. – Moschee. – Mr. gimie, megl. geamiiă. Tc. cami (Roesler 619; Șeineanu, II, 187; Lokotsch 655, Ronzevalle 69), cf. ngr. τζαμί, alb. ğami, bg. džamija, sb. ğamija, sp. gima (Eguilaz 113). Vezi definitia »

SEMNIFICÁȚIE s. f. 1. înțeles; conținut semantic al unui cuvânt, al unui semn; sens, accepție; denotație. 2. însemnătate, importanță, valoare a unui lucru. ◊ mesaj (3). (după fr. signification) Vezi definitia »

HEMIAGEUZÍE s.f. Absență a gustului pe o jumătate de limbă. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. hémiageusie, cf. gr. hemi – jumătate, a – fără, geusis – gust]. Vezi definitia »

FULGURÁȚIE, fulgurații, s. f. 1. Iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei. 2. (Med.; în sintagma) Fulgurație electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scântei electrice de înaltă frecvență. [Var.: fulgurațiúne s. f.] – Din fr. fulguration, lat. fulguratio, -onis. Vezi definitia »

PROTISTOLOGÍE s. f. Studiul protistelor. – Din fr. protistologie. Vezi definitia »